Pentru a înțelege, a savura și a te bucura de poveștile mele, înainte de a le citi, trebuie să faci câte ceva…

În primul rând să uiți toate prejudecățile și să admiți că totul, dar absolut totul, este posibil, să nu te grăbești deloc, să stai cât mai confortabil cu o cană cu ceai sau cacao cu lapte (este exclusă cafeaua pentru că te agită și tu trebuie să fii cât mai relaxat) lângă tine și cel mai important, să zâmbești… Poveștile mele pot fi citite doar cu zâmbetul pe buze și chiar dacă uneori îți vor aduce și o lacrimă în colțul ochilor, el trebuie să rămână acolo… zâmbetul…

Vreau să mai fac două precizări:

1. Aceste povești au fost scrise inițial pe hârtie, cu ceneala albastră din stiloul meu Parker primit în dar de la iubitul meu care m-a încurajat mereu să scriu și a fost-desigur primul meu cititor (de fapt, ascultător, pentru că eu i-am citit totul cu o imensă plăcere…). A, desigur, el are ochii albaștri… cu timpul veți înțelege mai multe…

2. Aceste povești vin la mine din Lumea lor fermecată, nu pretind că eu le inventez. Nu fac nici un exercițiu literar, nu există scheme și liste de personaje. Nu există corecturi, încep să scriu și totul vine de la sine… Se întâmplă să cred că am terminat o poveste și, după un timp, unul sau altul dintre personaje îmi revine în minte și vrea să îmi mai spună ceva… și atunci continui sau încep o poveste nouă cu el în rolul principal… Mi se pare de-a dreptul extraordinar și am hotărât că trebuie să împart și cu tine poveștile mele. Așa s-a născut acest blog. Evident cu ajutorul fiicei mele care consideră că tehnica mă bate în fiecare zi și de aceea ea trebuie să facă mai totul… pentru că mă iubește foarte mult.

Sperând să vă aduc cât mai multă bucurie, vă invit la lectură,

                                                                                 Inga